Scaling heaven (part two)

Descoperirea galaxiei si a universului cunoscut este in plina desfasurare, dar o intrebare ramane: Suntem singura civilizatie din galaxia gazda a sistemului nostru solar?

Probele Voyager, care pe timpul citirii acestor randuri, sunt pe o traiectorie de evadare a sistemului solar, parcurg zilnic aproximativ un milion de mile. Pentru a parasi taramul soarelui, ele trebuie sa recurga la asa numita manevra Gravitational Slingshot( Lansarea probelor cu asistenta gravitationala) aplicata pe campurile gravitationale ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun.

Probabil va intrebati...au parasit sistemul nostru?

Raspunsul tine de felul in care percepem dimensiunea sistemului. Daca limita era marcata de orbita celei mai indepartate planete cunoscute atunci probele au parasit de mult taramul. Daca ne referim la cea mai indepartata planeta (necunoscuta, mult mai izolata decat Neptun) atunci probele inca se afla in sistem, dar daca heliopauzele marcheaza granita sistemului atunci probele vor parasi taramul in cateva decenii. Ultima ipoteza vede granita ca fiind raza pana unde steaua noastra poate tine lumile pe orbita si face ca iesirea probelor sa se intample peste cateva sute de secole. Discul stelar al Caii Lactee este aproximat avand in diametru 100.000 ani lumina si in densitate 9.5 * 10^15 km sau 1.000 ani lumina ( un an lumina este o unitate de masura estimata la 10^13 kilometri, fiind definita ca distanta ce o parcurge lumina in spatiu vid intr-un an de zile - 365.25 zile )


Cele doua probe vor termina trecerea lor prin norul Oort (un nor de resturi ceresti situat la circa 40.000 - 150.000 U.A. [U.A. - o unitate de masura egala cu distanta dintre planeta Terra si Soare aprox. 150 milioane de km], in jurul sistemului nostru solar) peste 20.000 de ani, estimat.
Astfel fiecare proba si-a luat ramas bun de la planeta noastra in lunga lor calatorie catre stele si lumi necunoscute. Un lucru totusi, face aceste probe speciale si anume incarcatura lor. Fiecare proba a decolat avand la bord urmatoarele: un disc de aur, salutari in 59 de limbi umane, un eseu audio de 12 minute care include sunetul unui sarut, al unui bebelus plangand si o inregistrare a meditatiei unei femei indragostite. 116 poze cifrate despre stiinta noastra, civilizatia noastra cat si despre noi. 90 de minute cu cele mai mari piese din istoria noastra: cantece Western cat si orientale, muzica clasica cat si folk, un cantec de noapte Navajo, o piesa japoneza shakuhachi, un cantec de nunta peruvian, o piesa veche de 3.000 de ani pentru ch'in intitulata "Flawing Streams", Bach, Beethoven, Mozart, Stravinsky, Louis Armstrong, Blind Willie Johnson si "Johnny B. Goode", piesa a lui Chuck Berry.

Odata iesite din taramul soarelui, probele vor ramane intacte un milion de ani, timp ce vor ocoli centru Caii Lactee, oferind un calduros salut din partea omenirii.

Scaling heaven (part one)

Exista, undeva in afara atmosferei terestre, plasat in orbita joasa fata de Pamant, un instrument revolutionar al cunoasterii imensului coplesitor. Luand nastere sub forma unui concept in 1946 al astronomului Lyman Spitzer, ideea unui telescop spatial aduce noi avantaje. Evitarea turbulentelor atmosferice cat si atenuarile stratului de ozon, capacitatea de a capta informatii in ultraviolet, infrarosu si rezolutia limitata doar de difractie (0.1 secunde de arc) sunt cateva dintre avantajele unui telescop pozitionat pe orbita.

Dar realizarea sa avea sa intampine multe obstacole. Unul dintre ele fiind finantarea, ceea ce a fortat micsorarea lentilelor de la 3 m diametru la 2.4 m pentru a reduce costurile cat si pentru a conferi o forma cat mai compacta. Fiind realizate cu o precizie de aproximativ o zecime de lungime de unda a luminii vizibile, telescopul urma sa fie folosit in spectrul UV/Infrarosu avand capacitatea unei rezolutii de zece ori mai buna decat a telescoapelor terestre din trecut. Slefuirea oglinzilor trebuia sa fie facuta cu o precizie de 1/20 din lungimea de unda a luminii vizibile (aprox. 30 nanometri). Pana in 1986 costurile au atins 1175 milioane USD.
Instrumentele din dotare, o camera foto cu camp larg si planetar, spectrograful de inalta rezolutie Goddard, fotometru de mare viteza, camera foto pentru obiecte neclare si spectrograful pentru obiecte neclare, contribuie la definirea totalului numit Hubble (HST - Hubble Space Telescope).


Printre multele descoperiri, noi formulari ale unor teorii, amintim stalpii creatiei unde se formeaza stelele in Nebuloasa Vulturului, galaxiile indepartate si in 2001 o imagine din Nebuloasa Capului de Cal, alegere in urma unei statistici sustinute pe internet. (Pozele afisate in ordinea de mai sus)




Lansarea lui Hubble in 1990 marcheaza urmatorul triumf al omenirii in explorarea avansata a spatiului dupa 1610 cand Galileo si-a indreptat telescopul spre "paradis" oferind omenirii darul absolut, cunoasterea.

The Wanderers

Majoritatea inventiilor, de la unelte la abilitatea de a controla focul pana la inventarea limbilor vorbite au fost create de niste binefacatori necunoscuti. Nu cunoastem nici macar numele stramosului care a sustinut ca planetele sunt diferite de stele, el sau ea ar fi trait probabil, acum cateva mii de ani in urma.

Soarele si Luna, impartasind miscarea celorlalte planete alcatuiau, impreuna, cei 7 "hoinari" ai cerurilor. Acesti 7 "hoinari" aveau o deosebita importanta pentru stramosii nostri, denumindu-i dupa zeii "sefi". Una din planetele acestea, stralucitoare si lenta, a fost numita de catre babilonieni dupa Marduk, de catre mitologia nordica ( Norse ) dupa Odin, de catre greci dupa Zeus si de catre romani dupa Jupiter, in fiecare caz regele zeilor. Cea mai agila si cea mai apropiata de soare a fost denumita Mercur de catre romani, dupa mesagerul zeilor. Cea mai brilianta avea sa fie numita Venus, dupa zeita iubirii si a frumusetii, cea rosie "insangerata" avea sa fie denumita Marte, dupa zeul razboiului si cea mai "lenesa" dintre toate a fost denumita Saturn. Aceste metafore si aluzii au constituit cel mai glorios efort al stramosilor nostri, care nu posedau nici un fel de instrument stiintific, singurul lor instrument fiind
ochiul liber ( in afara de trei planete care descoperirea lor a fost facilitata de unele telescoape), "legati" de Pamant, fara a avea vreo idee ca si aceasta este, de fapt, o planeta.

Cand sa defineasca saptamana, o perioada de timp, 7 zile au fost alese, fiecare fiind numita dupa cele 7 corpuri de pe vasta bolta intunecata. Sambata e ziua lui Saturn ( din englezescul Saturday, Saturn's day ). La duminica si luni provenienta e mai clara, Sunday si Mo[o]nday. Celelalte zile, de marti pana vineri au primit nume ale zeilor saxoni, inruditi cu invadatorii teutonici ai Britaniei romane/celtica. Miercuri e ziua lui Odin ( Wodin's day ), mai "aparenta" daca ar fi pronuntata cum ar fi scrisa in engleza, Wedn's Day". Joi (Thursday) e ziua lui Thor, vineri este ziua zeitei iubirii, Freya. Aceasta colectie de 7 zei, 7 zile, 7 lumi (Soarele, luna si cele 5 planete "hoinare") a intrat in perceptia oamenilor de pretutindeni. Numarul 7 a inceput sa aiba conotatii supranaturale. Existau 7 "raiuri", 7 zile ale creatiei, daca includem si ziua de odihna (God's day of rest), 7 orificii catre creier, 7 virtuti, 7 pacate letale, 7 demoni in
mitologia Sumeriana si 7 "corpuri" alchimice ( aur, argint, fier, mercur, plumb, staniu si cupru )--aurul fiind asociat cu Soarele, argintul cu Luna, fierul cu Marte si asa mai departe (mi-a iesit rima, incredibil). Sapte devine un numar "norocos", in Noul Testament-Cartea revelatiilor, sapte sigilii pe un pergament sunt deschise, sapte trompete sunt auzite si sapte potire sunt umplute. Sf. Augustin dezbate importanta mistica a prezentei numarului sapte pe taramurile noastre, privind numarul trei ca fiind primul numar impar ( si nu 1 ), si 4 ca primul numar par ( nu 2 ). Sapte este deci suma dintre primul numar par si primul numar impar, din punctul de vedere al Sfantului Augustin.(3+4 = 7 pentru cei care nu au inteles).

Privind spre bolta intunecata ne alaturam unor puncte stralucitoare realizand nimicnicia noastra in imensitatea coplesitoare.

Little do we know...

Traim intr-o lume creata de noi, dar in acelasi timp traim intr-un univers despre care stim atat de putine. 20 iulie 1976 marcheaza triumful navetei Viking 1, fiind prima naveta care asolizeaza cu succes pe suprafata planetei Marte.



Un moment glorios pentru natiunea americana. Printre primele fotografii, s-au numarat si cateva infatisari ale "vietii" mult cautate. ( Punctul principal la care vroiam sa ajung )


Cateva decenii mai tarziu... o alta naveta a transmis inapoi cateva imagini luate pe suprafata planetei Marte. Fotografiile au starnit destule controverse, printre oamenii de stiinta cat si printre oamenii de rand.
Ilustratiile indica de aceasta data "prezenta vietii" intr-o forma mai "naturala". ( Anul 2005 )





Rasa umana face cunostinta cu toate complexele referitoare la cunoasterea sa. Au existat voci care au sustinut ca aceasta ipostaza nu e nimic mai mult decat o iluzie cauzata de relief, altii au sustinut ferm prezenta vietii. Personal, apeland la toate filmele Sci-fi, care ne ghideaza evolutia si perceptia noastra asupra universului, imi aduce aminte de "oamenii nisipurilor" din episodul 4 al seriei StarWars.

"Machines should work, people should think." -- IBM

"Machines should work, people should think.", scrie Paul Arveson, explicand "homo sapiens sapiens" noul stadiul al evolutiei si noile avatantaje aduse de catre ingineri pentru a facilita viata. Evident, universul ramane intr-o competitie crancena cu oamenii stiintei, care incearca sa descopere noi moduri de a usura viata "consumatorilor" si universul care produce cat mai multe "primate". Momentan universul conduce detasat.

Sixty-two worlds

62 de lumi pentru mileniul trei:
Luni cunoscute ale planetelor ( si un asteroid ), afisate in ordinea distantei fata de planeta nativa.

Prefata

"We're about to begin a journey through the cosmos. We'll encounter galaxies and suns and planets, life and consciousness coming into being, evolving, and perishing, worlds of ice and stars of diamond, atoms as massive as suns and universes smaller than atoms. I believe our future depends powerfully on well we understand this cosmos in which we float like a mode of dust in the morning sky."

Carl Sagan